Faceți căutări pe acest blog

marți, 30 august 2011

Oameni din Hagi-Curda

 Satul Hagi-Curda este un sat românesc din sudul Ucrainei, "Basarabia Istorică", şi cu asta am spus tot. În Hagi-Curda nu simţi că ai trecut graniţa, paracă esti în vizita undeva la niste rude de la ţară.
 Oameni de acolo, vorbesc o româna ca şi oameni de aici, o româna destul de clara aproape fără accent "moldovenesc". Acest fapt se datorează, tocmai asupriri la care au fost supuşi, singurele lor surse lingvistice rămânând radiou, televiziunea şi unele ziare din Romania şi prin urmare şi-au pierdut aproape de tot "graiu local".
 Dacă Hagi-Curda ar fi rămas între granitele ţări probabil români de aici şi-ar fi pastrat "graiul local" dar aşa, traind în afara granitelor singurele lor surse de limba româna au devenit cele oficiale ( radioul şi televiziunea de stat din Romania, sau unele ziare şi carti care mai razbat pană la ei). La asta se adauga şi o usoara "obsesie" pe care o au în generar români din jurur României, anume aceea ca ei "nu vorbesc gramatical". Prin urmare vom întalni români din Timoc care nu au "accent banaţean" sau români din Basarabia care nu au deloc accent "moldovenesc". Un contra exemplu il poate constitui Ardealu sau Banatul care fiind prinse în cadrul României la venirea epoci comunicaţiei, au fost foarte puţin influienţate de "limba corecta" vorbita la "Radio România Actualitati".


 Cât despre ei ca oameni ce pot să spun? sunt ca şi noi uni mai blonzi alti mai bruneti uni mai slabi alti mai putin slabi. Probanil daca i-ati întălni pe strada oriunde în România aţi putea jura ca sunt de ai locului, şi totuşi sunt cateva lucruri care îi fac să fie speciali: de exemplu pot sa va spun ca sunt foarte inimoşi, cu toate problemele şi greutaţile prin care  trec zilnic, la venirea noastra acolo ei nu mai conteneau să ne planga pe noi, că am fost ţinuti aproape 7 ore in graniţă de vamesi ucraineni. Pot să va mai spun şi ca sunt ospitalieri de trei ori au fost fortati de împrejurari să stranga masa şi să o puna din nou (este vorba de venirea pe rând a celor trei autocare retinute în graniţă), şi de trei ori au facut-o şi şi-au intampinat oaspeti cu drag.
  Nu pot să spun ca am ajuns să ii cunosc foarte bine, dar un sinur lucru pot să il afirm cu tărie, şi anume că în acel timp petrecut in mijlocul lor eu, nu am simţit ca sunt în alta ţara.

 Daca am inteles corect cel in alb este primarul satului.
 Îmi doresc ca autoritaţile ucrainene să nu îi mai priveasca pe acesti oameni ca pe niste "duşmani" iar pe noi când vom revizita în viyita, să nu ne mai trateze, vorba unui prieten, "de parca am lua Basarabia in autocar sa fugim cu ea".

VyckRo la Hagi-Curda

 Anul acesta am lasat pentru cateva zile FaceBookul si Youtube si am dat curs unei invitat primite pe facebook de la George Simion spre a merge in zona Bugeacul respectiv satul Hagi-Curda, sa asistam la sfintirea primel biseric romanesti construite in aceea zona. ( Vezi LINK AICI)
Pelelinajul a inceput in data de 15 iulie la ora 23.00 in fata Teatrului National de unde trebuia intial sa fim luati de un autocar de 45 de locuri apartinand Departamentului Romanilor de Pretutindeni.
In cele din urma am plecat in jurul orei 1, cu un autocor apartinant "„Platformei Civice Acţiunea 2012", autocarul a fost plin de  tineri apartinand "Actiunea 2012" "Basarabia e Romania" si de la diverse asociati si fundati prietene ale "Actiui 2012" care la randur lor promoveaza ideia latinitati romanilor situati intre  Prut  si Nistru .


Dupa cum s-a mai scris in vama Reni, am fost retinuti cca 6 ore, ( sincer eu nu am conometrat unui colegi spun ca am stat aproape 7 ore). Ceea ce insa nu s-a scris a fost ca toata actiunea de retinere a noastra sub diferite pretexte precum : "pana de curent electric", "verificarii suplimentare", "completarea unor foi" etc. a avut un scop precis, anume sabotatrea deschideri biserici. Prin urmare au fost in total 3 autocare si un microbuz cu ziaristi, care au ajuns la destintie la ore diferite: Autocarul "Actiuni 2012" a ajuns chiar in momentul în care un prim autocar venit din Rep. Moldova parăsea Hagi-Curda ( mai multe info despre acest autocar LINK AICI), iar autocarul nostru a plecat chiar în momentul în care sosea atocarul  Departamentului Romanilor de Pretutindeni, plecat din Bucuresti la scurta vreme în urma noastra. Mai mult microbuz cu jurnalişti români a fost “verificat la sânge”  şi doi jurnalişti de la ”Jurnalul Naţional” şi ”Radio România Actualităţi”, anume Valentin Ţigău şi Simona Lazăr, au fost gasiti ca fiind persoane indezirabile, şi le-a fost aplicată interdicţia de a trece hotarul ucrainean pentru doi ani, aceşti doi fiind urcaţi în maşina serviciilor scerete ucrainene şi conduşi înapoi pana pa primul orasi din Romania. (             vezi LINK AICI si AICI)  Astfel autoritatile ucrainene au resusit să împiedice cca 120 de români să ajungă la un eveniment cultural şi religios, şi evident să sarbatoreasca împreuna sfintirea primei biserică aflată în subordinea Mitropoliei Basarabiei ( care aparţine de Patriarhia Română) din aceasta zona.

Odata ajunsi la fata locului am fost prtmiti cu bratele deschise de romani din zona care ne-au ospatat regeste cu sarmarute in foi de vita, peste, vin si placina.  

Atmosfera a fost usor tensionata datorita prezentei politiei şi jandarmeriei ucrainene, fapt ce nu a fost inteles corect de uni ziaristi prezenti la eveniment. În realitate membri comunitati romanesti au fost informati că în zonă au fost aduse cateva masini cu cazaci, care urmau să provoace scandal, pusi in faţa acestui fapt romani din Hagi-Curda au cerut sptijinul politiei pentru asigurarea bunei desfasurari a evenimentului.


 În mare putem declara că acţiunea a reusit, romani din Romania, Rep.Moldova, Ucraina au ajuns să se intalneasca şi sa sărbatoreasca (din pacate pe rând) sfintirea biserici romanesti din Hagi-Curda. Autoritaţile ucrainene au fost cele care pierdut cel mai mult din toata aceasta poveste, deoarece întraga Romanie a aflat situatia romanilor din Bugeac. Dacă autoritaţile ucrainene ar fi "închis ochi" cum fac de an buni de zile autorităţile romanesti cu unguri care vin in Transilvania să serbeze "ziua maghiarilor de pretudindeni", sfintirea primei biserici romanesti din zonă ar fi trecut neobservata, şi cu siguranta ar fi ajuns material pentru "stirile pe scurt". Dar ... autoritatile ucrainene nu s-au multumit cu putin şi au dorit un subiect de "prima pagina". Toate posturile importante de televiziune, toate ziarele, ca sa nu mai spun de toate blogurile care se respecta au acoperit acest subiect. Romani din ţara şi strainatate s-au revoltat auzind ca intr-o Europa ce se vrea civilizata o tara pe nume Ucraina inca mai aplica vechile metode stalinisto-comuniste de intimidare si amenintare.  

Astazi la o simpla catare pe Google a cuvintelor "hagi curda biserica" gasim peste 270.000 de rezultate, numar ce tinde sa creasca cu fiecare noua indimidare a autoritatilor din "tara de la margine".
 Să nu uitam din toate acestea cei care au câştigat au fost cei care au rabdat si au întors celalant obraz, iar forţa şi nesimtirea au avut de pierdut.

Vezi si alte opini despreacest subiect  
Antena 3
TVR 1 
HotNews.ro 
Departamentului Romanilor de Pretutindeni 

luni, 29 august 2011

O Monografie pentru satul Hagi Curda



  Satul Hagi Curda (Camâşovca), beneficiaza si de o monografie scrisa de Tudor Iordachescu aparuta in luna aprilie 2001 si  lansata la Chisinau.  Tudor Iordachescu este un fiu al satului, care dupa pensionare s-a hotarat sa asterne pe hartie povestea satului sau. El s-a nascut in anul 1945 în Hagi Curda,  a absolvit Institutul Agricol din Chişinău (1971), după care a lucrat în gospodăria agricolă colectivă din satul natal, iar din 1993 până la pensionare - inspector fiscal în Ismail.
„Am scris această carte după ce am ieşit la pensie, altfel aş fi avut probleme la serviciu. În Bugeac, noi, românii, nu ne bucurăm de nici un drept. Acolo, drepturile noastre sunt doar pe hârtie, nu şi în faptă 
decla acesata.
Sincer nu am apucat sa citesc cartea domnului Tudor Iordachescu, o voi face atunci cand voi avea ptima ocazie, totusi vreau sa precizez ca aparitia acestei carti este deosebit de importanta pentru noi, si poate fi considerata un adevarat act de curaj din partea autorului.

vineri, 26 august 2011

Consideratii asupra numelui si origini acestei denumiri

Basarabia


Consideraţii asupra numelui şi originii acestei denumiri


  Majoritatea studiilor despre Basarabia încep brusc, cu anul 1812, adică cu pacea ruso-turcă din 18/28 mai, în urma căreia ţinutul dintre Prut şi Nistru asupra căruia administraţia rusă  extinsese numele de „Basarabia”,  (nume dat anterior doar părţii de sud al acestui teritoriu) a fost anexat imperiului Tarist.[1] Gheorghe Bratinanu era însa cu totul de alta părere  Este deci eronat a se lua în considerare ca punct de pornire în analizarea problemei Basarabiei şi a raporturilor ruso-romane, tratatul dela Bucuresti din 1812, asupra căruia vom reveni îndată şi care `eliberarea Basarabiei de sub jugul turcesc` după expresia lui G.Sazanov, reprodusă de nenumărate ori de către promotorii tezei ruseşti, fie ei albi sau roşi. Exact cu un secol înainte, un tratat încheiat nu cu Imperiul Otoman, suzeran al principatului moldav, ci cu Moldova însăşi, recunoştea prin semnătura celui care a fondat Rusia moderna ` drepturile istorice şi naţionale` ale acestui stat românesc pe întreg teritoriu sau, care se întindea, fără posibilitate de tăgadă, pîna la Nistru şi Dunăre. Această prima concluzie nu mai necesită nici un alt comentariu.”[2] Era vorba evident de tratatul  de la Luck din 1711 dintre Moldova şi Rusia, adică dintre domnul moldav Dimitrie Cantemir ( n. 26 oct. 1673 – m. 21 aug. 1723) şi Tarul Rusiei Petru cel Mare (Пётр I Алексеевич ori Pyotr I Alekseyevici, n.30 mai 1672 – m. 28 ian. 1725). Conform acestui tratat de alianţă dintre Rusia şi Moldova, privitor la lupta anti-otomană, Rusia recunoştea domnia ereditara a familiei Cantemir în Moldova, autoritatea absolută a domnului iar în privinţa granitei, tratatul la articolul XI recunoştea frontierele istorice ale Moldovei „Nistru Cameneţ, Bender cu tot teritoriul Poloniei, după delimitarea făcută[3] Cronica lui Neculce reproduce şi ea punctele principale ale acordului încheiat de Cantemir cu ţarul Petru „ţara Moldovei va avea frontiera pe Nistru şi Bugeacul, cu toate fortaretele sale, va fi todeauna al Moldovei; moscoviti nu vor lasă soldaţi decât în cetăţi pană la organizarea oraşului iar apoi armata moscovita se va retrage[4]
Cu toate acestea indiferent dacă noi consideram  „istoria Basarabiei” ca începând la 1711 sau la 1812, sau dacă consideram Basarabia ca fiind, doar teritoriul de  sud-est al Moldovei situat între Nistru, Prut,  Braţul dunărean Chilia, Mare Neagră şi Rep. Moldova de după 1992, sau toata provincia „de la Mare si Hotin” numita de propaganda ruseasca „Basarabia” , istoria acestui nume şi a populaţiei care a locuit teritoriul numit într-o perioada sau alta „Basarabia”, nu începe nicidecum la aceste date convenţionale.
Cei care au analizat „sensul şi mai ales conţinutul numelui  de Basarabia, „în diverse perioade istorice” au legat această denumire cu dinastia Basarabilor şi prin urmare de secolul al-XIV[5] ceea ce s-ar putea să fie o mare eroare, cunoscut fiind faptul că Basarab I a domnit aproximativ intre ani 1310 – 1352, iar după cum vom vedea, avem documente mai vechi care menţionează acest nume.
Ipoteza clasică este că un conducător pe numele de Basarab a dat numele sau şi pământului pe care îl stăpânea, precum Lorrena sau Lothargia ar fi reminiscenţă tardivă a statelor lui Lothaire[6]. Întrebarea este dacă ar trebui sa ne extindem cercetarea noastră doar pană la Basarab I ( Întemeietorul ), sau ar trebui sa ne încumetăm să cautam origini chiar mai vechi. 
  În sprijinul ipotezei ante-menţionate vin câteva documente precum cele poloneze de la 1500, citate şi de Gheorge I. Bratianu în studiul sau; despre Basarabia, care numeau Vahahia „Terra Basarabum sive Transalpina” (1510) sau „Basarabia, alias Valahia transalpina[7] [8].
Înainte de aceasta date, denumirea de Basarab/Basarabia mai apare si in următorul context:
- la 26 noiembrie 1332 Carol Robert de Anjou ( recent înfrânt de Basarab la 1330 la Posada) acorda un privilegiu la doi veterani ai campaniei de la Posada şi anume lui Pavel de Nagzmarton, judele cetăţii regale, şi fratelui sau Laurentiu, castelan de Pâncota şi conte de Zarand, în care pe lângă includerea a cinci scrisori-patent (fapt inedit pentru diplomaţia ungara) în aceeaşi diploma, regele adăuga şi un pasaj de încheiere prin care işi face în scris cunoscută aprecierea pentru cei doi dregători menţionaţi mai devreme.
Noi, aşadar… ne-am adus aminte de strălucitele dovezi de credinţa şi aleasa vrednicie a slujbelor, pe care numitul comite Pavel, judele curţii noastre, şi magistrul Laurentiu, comite de Zarad, fiii lui Simion, ni le-au făcut …în deosebitele noastre războaie, şi norocoase si ne-norocoase (prosperis et adversis ) şi mai ales atunci când, pornind oastea noastră, strânsă din porunca regeasca ( regio edicto convocatum), am ajuns în nişte ţinuturi de margine ale regatului nostru, ce erau ţinute pe nedrept în Ţara Românească de câtre Basarab, schismaticul, fiul lui Tihomir, spre marea noastră nesocotire şi a sfintei coroane, acest Basarab necredinciosul nostru roman…” (que in terra Transalpina, per Bazarab, filium Thocomerii, scismaticum, in nostrum et sacre corone non modicum derogamen detinebantur, adissemus, idem Bazarab, infidelis Olacus noster …)”[9] [10]
- După dispariţia lui Carol Robert (1342), Basarab I il asociază la domnie pe fiul sau Nicolae Alexandru [11], asa avem după 1345 o diploma regală trimisă de Ludovic I al Ungariei prin solul sau Dimitrie episcopul Oradei, lui Alexandru în vederea încheierii unei păci şi a intelegeri între cele doua pârti: „ad Alexandrum Bozorabi, wayuodam nostrum Transalpinum, occasione pacis et concordie inter nos et eundem tractande, disponende et firmande[12]
- Dar acesta posibilă împăcare dintre Ungaria lui Ludovic I si Basarab I  (impreuna cu fiul sau asociat la domnie, Alexandru) nu conveneau ţarului serbiei Ştefan Uroş al IV-lea Dusan care se află în conflict cu Ludovic I. Prin urmare, când in anul 1349, ţarul acordă un privilegiu comercial negustorilor raguzani, una dintre clauzele privind tranzitul armelor interzice vanzarea de arme in alt loc decat Serbia, iar numele tarilor unde nu puteau fi vandute arme sunt mentionate expre în document, aceste sunt: Bulgaria, „Ţara lui Basarab”, Ungaria, Bosnia, Grecia.[13] Un alt document sârb similar provine din anul 1357[14]
Aceste documente sunt considerate ca primele care folosesc denumirea de Basarabia pentru un teritoriu[15]
Deci să facem o scurtă recapitulare: în urma bătăliei de la  Posada, 9-12 noiembrie 1330, Carol Robert de Anjou al Ungariei este înfrânt de Basarab I (vezi Cronica Pictata de la Viena )[16] Regere maghiar, cu armata distrusa acceptă o pace cu Basarab ( quo facto treugaordinata cum Bazarad )[17] O dată cu această înfrângere, după cum admit marea majoritate a istoricilor, principatul vlah işi afirmase independenta. Ţara începe să fie denumita în diverse cronici ca Terra Basarabum, iar Basarab I isi intemeiaza propria dinastie, ce avea să joace un rol decisiv in istoria naţionala. Iar deoarece „Basarabii” au stăpânit şi teritoriul Bugeacului, aceasta denumire de Basarabia  a fost data  acestui teritoriu precum în cazul cu Lorrena sau Lothargia.

  Dar oare istoria numelui de Basarab/Basarabia trebuie să înceapa în mod necesar cu Basarab I ? Nu neaparat. Din cate voi arată în continuare Mihai Eminescu a prezentat deja acest caz, încă de la 1878, în seria de articole despre „chestiunea basarabiei”. În aceasta serie de articole, Eminescu, urmarind originea numelui Basarabia ajunge pană la anul 1240. 
Practic aveam de a face, după cum am precizat şi mai sus cu mai multe viziuni asupra istoriei Basarabiei:
  1. a majorităţii cărţiilor de istorie contemporane, care încep istoriei Basarabiei cu anul 1812 (pacea ruso-turca din 18/28 mai)
  2. a lui Gheorghe I. Bratianu, care afirmă ca istoria Basarabiei trebuie sa inceapa cu „tratatul de la Luck”, din 1711 dintre Dimitrie Cantemir si Tararul Rusiei Petru cel Mare, unde era recunoscuta granita Moldovei pe Nistru 
  3. a istoriciilor care după un studiu ceva mai atent ajung pana la Basarab I „Intemeietorul” si la primele mentionari documentare Terra Basarabum
... si ar mai fi a lui Mihai Eminescu care în calitate de redactor la ziarul Timpul publica o seriede articole în care prezintă istoria Basarabiei, şi urmarid sirul documentelor se coboară mai devreme de Basarab I.
 Mihai Eminescu adevenit interesat de Basarabia după ce în urma Războiului de independentă (1877) Rusia reventică Basarabia (sudul Moldovei) în acesti ani Eminescu ca poet scrie Doina:

De la Nistru pân`la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atâta strainatate.
Din Hotin si pân`la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin; 
Vezi toata Doina AICI şi respectiv AICI

 şi respectiv poezia "La arme" amandou poeziile fiind astazi omise din majortiatea culegerilor de poezi scrise de Eminescu:
Auzi departe strigă slabii
Şi asupriţii către noi,
E glasul blândei Basarabii
Ajunsă-n ziua de apoi.
Şi sora noastră cea mezină
Gemând sub cnutul de calmuc
Legată-n lanţuri a ei mână,
De ştreang târând-o ei o duc.
Murit-au... poate numai doarme
Ş-aşteaptă moartea de la câni
La arme,
La arme, dar români! 
Vezi "La Arme" AICI 
 
 Din cate spuneam Eminesu devine interesat de "Chestinuea Basarabiei" atât ca poet cât şi ca jurnalist, iar în calitatede jurnalist atenţia ii este atrasă de o afirmaţe a propagandei rusesti şi anume ca ei rusi au eliberat de fapt Buceacul (Basarabia) de la niste "tatari" care traiau "sub cort in fum". Aceasta temă a propagandei tariste a fost preluat, mai tarziu, si de propaganda bolsevica, o data ce Bratianu o reaminteste in studiul sau.
M. Eminescu: 

Ce Zice dar organul cabinetului din St. Petersburg? Cum face istoricul cestiunii, şi în ce mod poleeşte hapul, pe care vrea să facă să il inghita României ? Argumentaţiunea sa pare solida pentru cei care nu cunosc chesiunea, atitudinea sa pare binevoitoare României, şi poveţile sale părinteşti: “La seigneur Jupiter sait dorer la piulule”. Mai intâi stabileste că Basarabia a fost cucerita de Ruşi în 1812, de la populatiunile sălbatice locuind sub corturi, asemănate cu Cerchezii, şi că în 1856 ea n`a fost dar restituita legitimilor proprietari
Atatea cuvinte atatea erori istorice – Basarabia în 1812 făcea parte integranta din Moldova, decare fusese alipita în curs de mai bine de patru sute deani…[18]


..... continua ,,,, 


[1] Cord. Dinu C. Giurescu
[2] Gheorghe I. Bratianu, La Bessarabie : Droits nationaux et historiques – 1943 (Basarabia – drepturi nationale si istorice  editia ingrijita de Florin Rotaru Traducere Ecaterina Holban – Editura Semne Bucuresti 1995) pag 11
[3] Cord. Dinu C. Giurescu, Istoria Romanilor In date,Editura Enciclopedica Bucuresti 2007, Ed. AII-a reviyuita si adaugita, pag 126
[4] I. Neculce, Letopisetul Ţarei Moldovei, in M. Kogalniceanu, Cronicele Romaniei sau Letopiseţul Moldovei şi Vlahiei, ed .2, vol. II, Bucuresti, 1872, p306
[5] Gheorghe I. Bratianu Basarabia – drepturi nationale si istorice pag 7
[6] Idem, pag 7
[7] idem pag 7
[8] N. Iorga, studii istorice asupra chiliei si cetati albe, Bucuresti 1899, p.74
[9] Academia romana Istoriaromanilor Vol III Editura anciclopedicaBucuresti 2001 pag 577 vezi Documenta Romaniae Historica, D, Relati intre TarileRomane I Bucuresti 1977, pag 49-52
[10] A se observa ca la aceasta data pamantul se numea terra Transalpina in timp ce el scismaticum se numea Bazarab, filium Thocomerii
[11] Academia romana Istoriaromanilor Vol III pag 581
[12] Academia romana Istoriaromanilor Vol III pp 581-582
[13] Academia romana Istoriaromanilor Vol III pag 582
[14] Marian Radu Mocanu Prefata la „Adevarul istoric in chestiunea Basarabiei Berlin 1924” Editura Evanimentul 1998 pag 5
[15] idem pag 5
[16] 1330 Posada Dr. Nicolae Stoicescu, Dr. Florian Tuca, Editura Militara Bucuresti 1980, pag 162 
[17] Academia romana Istoriaromanilor Vol III pag 579
[18] M.Eminescu, Comentari La Scrisoarea din “La Nord” in Timpul, 3 Martie 1898  

Biserica romaneasca din Hagi-Curda (Camâşovca) FOTO

Biserica romaneasca din Hagi-Curda (Camâşovca)

FOTO 



Interior

Video
video
 

Casale din Hagi-Curda

Casele din Hagi-Curda au ca elemente specifice pridvorul si cuoarea verde-albastruie:




Aceasta pagina este inca in lucru...

S.O.S. de la Hagi Curda

Apelul lansat de agentia de presa a romanilor de pretutindeni

"S.O.S. de la Hagi Curda. Autoritatile ucrainiene continua presiunile si hartuirea epitropului bisericii romanesti din Hagi- Curda"


Imediat dupa Sfintirea Bisericii de la Hagi-Curda, din 16 Iulie, a inceput campania de intimidare si presiune asupra lui Vasile Iordachescu epitrop al Bisericii " Sf. Petru si Pavel " si fruntas al comunitatii romanesti din localitate, transmite corespondentul Romanian Global News din Sudul Basarabiei.
Astfel marti 19 Iulie i s-a transmis, pentru intimidare, prin militie, din partea unui deputat din Rada de la Kiev, ca "practic se cunosc intentiile D-lui V. Iordachescu , de romanizare a acestui teritoriu candva apartinand Romaniei".

Miercuri 20 Iulie V.Iordachescu a fost invinuit de catre Departamentul Cultelor Ucrainian ca a incalcat noua lege ce si intrat in vigoare de pa data de 1 Iunie si nu a cerut viza speciala pentru romanii sositi la Sfintirea Bisericii.

Joi 21 Iulie, inspectorul de la Administratia Financiara a cerut copii dupa toate actele bisericii aflate in posesia D-lui Iordachescu, inclusiv permisul de incepere a lucrarilor, stiind bine ca acest permis nu exista.

Acest permis, pe care autoritatile erau obligate sa-l elibereze in primul an de la inceperea constructiei

adica din anii 2006-2007, si platit de trei ori pana in prezent, in mod abuziv nici pana astazi nu a fost eliberat.

Vineri 22 Iulie D-lui Iordachescu ii este intrerupta linia telefonica.

Sambata 24 Iulie Agentul de la Fisc ii cere copii de pe actele si chitantele fondurilor primite de la Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni.

Luni 26 iulie Dl. Iordachescu, obtine de la banca copii de pe actele cerute, iar marti este prezent la Administratia Financiara unde este interogat de la ora 9 AM la 16:20 PM. Indivizii respectivi netinand cont ca omul din fata lor are 71 de ani, este bolnav si a fost tinut toata aceasta perioada fara mancare, fara medicamente si fara apa.




Deoarece devine clar ca pe cale canonica nu se poate interzice functionarea bisericii romanesti, autoritatile ucrainiene cauta motive de ordin birocratic pentru a-i intrerupe activitatea si eventual pentru a-l aresteze si condamna pe Vasile Iordachescu, sufletul construirii bisericii romanesti de la Hagi -Curda.

Biserica fiind insa proprietatea Mitropoliei Basarabiei aceasta trebuie sa-si apere proprietatea, iar daca nu reuseste singura sa ceara ajutor Patriarhiei Romane de care apartine.

Este deasemenea de neinteles si ingrijorator ca nici-o organizatie sau asociatie romaneasca din Ucraina, sau lider de opinie roman, nu si-a manifestat solidaritatea cu romanii din Hagi-Curda si nu a protestat public fata de incalcarea grosolana a drepturilor lor religioase. Sunt pozitiile oferite de autoritatile ucrainiene atat de caldute incat s-au molesit complet liderii romanilor din Ucraina? S-au mai grav, au fost cumparati?

Este de sperat ca epitropul Vasile Iordachescu sa fie asistat si sa i se acorde tot suportul din partea Consulatului Romaniei la Odesa si a Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni.

Intrebat de situatia de la Hagi Curda, Presedintele Comisiei pentru Romanii de Pretutindeni a Senatului Romaniei a declarat pentru Romanian Global News:

Vorbesc aproape in fiecare zi cu Dl. Iordachescu si il incurajez sa reziste presiunilor la care este supus. Este inacceptabil pentru o tara care are pretentii europene sa se comporte asa fata de drepturile religioase ale propriilor cetateni. Voi sesiza toate forurile europene si internationale care se ocupa de drepturile omului si drepturilor minoritatilor asupra evolutiei situatiei drepturilor religioase a romanilor din Sudul Basarabiei. Voi cere Ministerului de Externe de la Bucuresti sa monitorizeze atent orice abuz si hartuire la care este supus Vasile Iordachescu si voi informa permanent pe membrii Parlamentuli Romaniei asupra situatiei din Hagi – Curda"

Articol preluat de la :
http://www.rgnpress.ro/categorii/analize-interviuri/2732-sos-de-la-hagi-curda-autoritatile-ucrainiene-continua-presiunile-si-hartuirea-epitropului-biserii-romanesti-din-hagi-curda.html#Scene_1